Educația financiară este o mică parte din educația de viață pe care ar trebui s-o primim în
copilărie, împreună cu „cei șapte ani de acasă” și apoi la școală. Educația financiară este de
fapt o discuție despre valori.

De mai bine de 20 de ani lucrez în domeniul financiar și deși unii ar putea zice că de acolo trebuie să vină educația financiară, eu nu cred asta chiar deloc.

Sigur, avem obligația, ca specialiști, să ne educăm piața și să facem eforturi disperate în această direcție. Dar, așa cum știm că limbile străine se învață de mic, că mai târziu asimilăm mult mai greu, tot așa, educația financiară sau de orice fel, se face de mic, acasă și la școală. Restul e un efort imens cu rezultate infime pentru că așa cum spune românul înțelept: „educația din fire n-are lecuire” sau „lupul își schimbă părul, dar năravul ba”.

Cred că nu ne putem uita la educația financiară în mod izolat. Copiii învață din ceea ce văd, nu din ceea ce le predicăm. Oare ce ne învață părinții și bunicii noștri când ne spun să fim cumpătați și moderați, să mâncăm cât ne trebuie, dar la masă ne obligă să terminăm tot din farfurie că „așa
e frumos”?

Am citit undeva (o vorba care mi-a plăcut foarte mult și îmi permit să parafrazez: vezi lucrurile acelea pe care le-ai pus la gunoi? Înainte să fie lucruri la gunoi au fost banii din buzunarul tău.

Educația financiară face parte din ceva mai vast și mult mai important. Dintr-o educație a bunului simț, a responsabilității, a respectului față de bani care înseamnă muncă și a respectului față de propria persoană.

Educația financiară face parte dintr-o educație bazată pe valori. Dacă învăț să fiu responsabil, voi fi responsabil și în ceea ce privește aspectele financiare ale vieții mele, precum și în educație, muncă, relații interpersonale, interacțiuni sociale și așa mai departe. Dacă învăț să trăiesc cu demnitate, voi putea și să-mi administrez resursele.

Simplitatea, decența, moderația, austeritatea, toate acestea lasă minții loc să crească, lasă sufletului loc să se deschidă, lasă loc ființei să evolueze și să fie împlinită. „O casă goală lasă loc pentru familie și prieteni”. Abia atunci vom înțelege diferența dintre a cheltui și a investi.

E mai important și mai cuprinzător să investesc în mine ca ființă, în educație, în sănătate, în călătorii, în experiențe și amintiri alături de cei dragi, decât să acumulez obiecte față de care îmi voi pierde interesul oricum.

Vă propun să facem un exercițiu de imaginație:

Dacă ar fi să aleg: aș prefera să mă laud la vecini cu o super mașină pentru care muncesc 5 ani să plătesc rate și nu mai am bani de benzină (am văzut o mulțime de exemple și în România) sau aș vrea mai degrabă să mă pot plimba cu familia într-o mașină modestă, dar cu care îmi permit să
bat țara și poate chiar și lumea în lung și în lat?

Aș prefera să-mi iau cel mai mare și mai nou TV în rate și să mă laud la vecini când e campionat de fotbal (că doar nu știu ei că nu mai am și bani de bere) sau mai bine aș lua câteva beri și mi-aș chema prietenii în fiecare săptămână să vedem relaxați aceleași meciuri?

Vreau ca prima mea casă să fie un apartament pentru care mă îndatorez pe 30 ani riscând viitorul familiei sau prefer să fac pași mai mici, pe măsura posibilităților mele și să lucrez pentru a-mi crea premizele de a avea mai multe resurse?

În viață totul este despre alegeri, despre înțelepciunea și educația cu care facem aceste alegeri cu ale căror efecte vom trăi pe termen lung.

Sursa foto: unsplash.com

Tags: , , ,